marți, 10 ianuarie 2012

Si ne-am intors!

Si daca nu ma pun acum pe scris o sa ma iau cu cotidianul si nu o sa mai postez "cat sunt povestile fierbinti"!
Nu am mai postat in ultimele zile de vacanta pt ca ramasesem fara internet, dar nu a fost mare lucru..doar eram in vacanta! am avut cu ce umple timpul :) Padova si Venetia luate la picior, magazine colindate in mare viteza pt ca trebuia sa facem bagajele de plecare, taman cand s-au pornit reducerile cele adevarate! pt ca numai dupa ce vezi reducerile de afara iti dai seama ce pacaleala imensa se intampla acasa! Intr-un weekend de cumparaturi acasa cheltui mai mult pe copiate decat pe originalele de afara! Pe scurt, m-am facut cu doua perechi de Bata, super dragute si comode si calduroase!
Aveam de gand sa povestesc toate aspectele importante din vacanta, dar m-am decis sa fac asta in paralel cu pozele pe care o sa le pun pe blog, dendata ce o sa mai golesc din cele vechi, pt ca am reusit sa umplu si spatiul pus la dispozitie de Blogger..Si nu pot Blogger! I'm baaad! :)
Dar sa revin: am revazut Venetia iarna, si are un farmec aparte! vizitatori cat cuprinde, apa la fel...:) Cladirile isi ascund povestile la fel..E un farmec aparte, pe care nu pot sa mi-l explic! Am ramas fara grai in Florenta, ma plimbam acolo privind la tot pasul doar ceea ce vedeam doar in albumele de arta din timpul studentiei! Nu puteam lasa privirea in jos pt ca riscam sa pierd o minune arhitectonica! Mi-am incalzit sufletul in Verona, orasul indragostitilor, unde dragostea isi arata toate fetzele: e dulce si duioasa, e dura si cruda, e plina de vis si speranta! si am fost in casa Julietei, incercand sa-mi imaginez cum curtea era candva martor al unei povesti profunde de iubire! si mi-am imaginat-o pe Julieta plimbadu-se acolo unde acum este "Clubul Julietei". Si mi l-am imaginat de Romeo intrand prin gangul ce acum poarta toate declaratiile si semnaturile miilor de indragostiti ce le-au cautat farama de poveste! Si am fost la munte, calatorie prin tinutul magic al masivilor de dolomit, in jurul lacului de la Riva del Garda, unde muntii se topesc direct in apa dupa ce s-au inaltat spre cer. Si am fost in Padova, unde am trait tumultul unui oras italian, cu italieni iubitori de frumos, atenti la orice! Si am baut cappuccino, asa cum doar acolo poate fi! e ceva in apa lor, in cafeaua lor, in reteta lor...e ceva cum numai la Starbucks am mai gasit! :) Si am fost in Venetia, unde am colindat stradutele la intamplare, incercand sa iesim din labirint, si sa-l complicam din nou atunci cand ieseam intro piateta traversata de alti vizitatori! Si a fost soare si a fost cald, si a fost o primavara in mijloc de iarna! si mi-am lasat toata grijile acasa, asa ca am trait in sfarsit o viata normala, in care nu a trebuit sa mai apar sau sa ma feresc de cineva! am trait doar ce am vrut, cand am vrut, fara sa mai dau explicatii cuiva! Si au fost doua saptamani superbe!
Dar ne-am intors acasa, intr-o tzara care se uita pe sine, intr-o tzara in care nu exista...normalul civilizatiei! Putreziciunea Romaniei nu este cauzata doar de cei care au pus mana pe putere, ci ea incepe cu fiecare mic locuitor al ei! .....:( Pot sa numar pe degetele de la o mana numarul persoanelor care s-au bucurat pt vacanta noastra! si pot sa enumar fara sa ma repet, vreo jumatate de ora, pe cei care aveau invidie in ochi pt ceea ce am trait noi! si nu vreau sa simt vreodata in sufletul meu sentimentul acesta!
Nu ma intind acum la multe povestiri, vreau doar sa-mi iau o piatra de pe suflet! 
Sambata seara am ajuns in Bucuresti mai tarziu cu 2 ore fatza de ora prevazuta, si asta pt ca Wizz-ul a intarziat decolarea..Zborul a fost destul de zbuciumat, turbulente care ma faceau sa-mi musc buzele de "un pic" de teama..Dar am ajuns cu bine! mai tarziu, dar cu bine! insa am pierdut orice urma de transport spre casa, tren sau autobuz! Am sunat prieteni, dar toti se temeau de ninsoarea ce cazuse in ultimele zile! Am pornit-o asadar spre Gara de Nord, pe jos, intr-o lunga plimbare asa cum nu mai facusem de mult! Am plecat din Baneasa insotiti de un catel vagabond, pe nume Dogu'. S-a lipit de noi si ne-a urmat cuminte TOT drumul! uneori mergea inaintea noastra cu cativa metri, si apoi is intorcea capul sa se convinga ca mai suntem in urma lui! si ne astepta pana ajungeam in dreptul lui! si daca se intampla sa schimbam directia, fugea repede sa ne prinda din urma! s-a intalnit cu doi prieteni catzei pe drum, s-au mirosit/ pupacit, dar si-a continuat drumetia cu noi! Trecuse de miezul noptii, ne era somn, foame si sete! Si Dogului la fel, cu siguranta! Imi propusesem sa-i cumpar un Mc'something, de oricare, atunci cand ajungem la gara! o blandete de caine asa cum nu am mai vazut! ne-am apropiat de Gara, era la doi pasi de noi, cand de nici unde au tabarat pe noi doua haite de caini...Unii din stanga si altii din dreapta! Eu cu Dutzu eram la mijloc! cu bagajele dupa noi, si cu catzelul! Ca un erou din poveste Dogu a inceput sa latre, sa se arunce pe ceilalti, ii tinea departe de noi! Vlad a ramaslanga catzel, Dogu era pretutindeni incercand sa ne apere! s-a facut o bresa intre dihanii si ne-am strecurat in mare graba! Dogu a ramas cu ei, latrand fioros! "I got your back!!" M-am rugat lui Doamne-Doamne sa aiba grija de catzel, sa-l pazeasca de ceilalti, sa-l rasplateasca cum trebuie! Am inteles atunci de ce ne-a insotit Dogul prin tot Bucurestiul, de ce se tinea scai de noi si de ce nu s-a abatut de la "misiunea" lui! Puteti sa-mi ziceti nebuna, sau cum vreti, dar stiu ca Dogu a fost minunea Domnului din acea seara!!!! Gasesti la animale o dragoste neconditionata pe care nu o mai gasesti la semenii bipezi.......
Pe scurt: Gara de Nord inchisa, asa ca am mers la Ibis, dushul a fost mai mult decat perfect, si patul....exact ce trebuia!
Am ajuns acasa doar in ziua urmatoare, dupa un somn bun!
Si apoi am mers la munca, unde totul este exact asa cum stiti! acolo nu se schimba nimic in bine...........
Atat! pe maine!
 Maine o sa fie zi de sala, dupa 2 saptamani de vacanta...sper sa rezistam! ;p
E bine Rontzi? puuuup!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu