luni, 18 septembrie 2017

Old wisdom

Tricks and treachery are the practice of fools, that don't have brains enough to be honest. (Benjamin Franklin)

duminică, 17 septembrie 2017

Fresh air

Ii stii..I-ai simtit mereu, cu tepii lor, ascunzandu-si ciuda in spatele zambetului larg si al ochelarilor de soare, ascunzandu-si frustrarile in spatele sfaturilor..Ii stiai de atunci, dar le cautai scuze, ca le-a fost viata grea, ca asa reactioneaza o inima cu cicatrici. Desi stiai ca altii, cu inimi mai ciuruite, isi port cu noblete lectia de viata. Stiai ca acei altii nu sunt in stare sa dusmaneasca..Dar le acceptai tepii astora, pt ca sperai ca la un moment or sa-si vada greselile, si or sa se schimbe. 
Si le-ai dat drumul, cand ai stiut ca e in zadar.
Si ti s-a lumina calea, ai respirat iar aer curat si te-a incalzit iar soarele pe chip.
in timp ce ei sa infingeau intro noua prada.

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Despre iepurasii inocenti

-Hei, esti aici sau esti fantoma?
-Sunt aici, dar sunt fantoma..
-Haha...te-ai intors deci, acu e bine in uk, nu?si Parisu, ce zice ca ai plecat?
-Parisu e ....ai chef de o cafea?

Mi-am dat seama repede ca nu prea e distractie cu fetele. Prea multa drama, prefacatorii, prietene bune pana pleaca una si celelalte o barfesc, planuri minutioase ca sa se intample nush ce rendez-vous...Era prea mare lalaiala pt mine, asa ca am ales grupurile cu baieti. Dar si acelea pe alese evident. Stiam totul despre masini, vorbeam despre curse cand fetele de varsta mea coseau haine la papusi ca sa fie modiste. Purtam tenisi cand fetele cautau sandale si-mi agatam genunchii in zidurile pe care le escaladam cu vardistii. Si invatasem sa ma apar, tot de la ei, asa ca eu eram fata care dadea bine cu croseul, la nevoie.
Prima trusa de machiat? La douazeci si ceva de ani, pt ca mi-a luat-o Ubi.
Pe termen lung a dat roade, am dat-o pe girlie stuff acu la...maturitate, meseria mi-e chiar bratara de aur, si joaca cu masinile mi-a dat pasiunea pt munca. In continuare numar pe degetele de la o mana prietenele fete...

Ma uit la el, e daramat. Vorbeste in soapta! Tocmai el, cer care cerea atentie prin tonul ridicat si gesturile largi, el rebelul aproape macho, el mi-se-rupistul, a albit si vorbeste in soapta.
I-am cunoscut cu un an in urma, plecam de la un curs cu ei in masina. Zilnic, timp de o saptamana, acelasi tablou: el era asa, ea...un iepuras inocent. Fragila, finuta, cu ochii umezi pt ca iar a fost greu la munca si se simte proasta si deprimata, ca incepe vorba in engleza si o termina in franceza, ca nu e locul ei aici in tara asta rece si gri. -Vaaai, dar nu esti proasta, nu mai zi asa! -Ba da, sunt proasta si urata, si nu ma descurc aici. -Hai, uite, facem noi cumva si te imprietenesti cu fete bune si o sa fie bine. (Nu nu nu, nu mi-o pasa mie ca in grupul nostru fetele...sunt vikingi cutezatori, cu tocuri....)
Timp de o saptamana zilnic am ascultat miorlaieli despre lumea rea si ce greu ii e ei, fara prieteni si parinti, ce trista e viata intre straini, si cum nimanui nu-i pasa si cum ea nu e obisnuita cu raceala asta, pt ca ea da totul pt prieteni. Si-l auzeam pe el cum ii promitea si luna de pe cer, doar ca sa nu mai planga.

Un an mai tarziu, divortat, ea a ramas la Paris (plecasera cateva luni mai tarziu dupa ce ea l-a convins ca moare daca mai sta in UK), Fostul lor sef se intorsese in Paris si uite, acu i-a chemat acolo. Ce poate fi mai frumos si romantic de atat? S-au mutat in graba, au pierdut multi bani in proces pt ca nu respectasera contractul de aici, garantia la casa din Paris era multa..pe scurt trebuiau sa munceasca vreo 2 ani ca sa se puna pe picioare. Dar la Paris, unde aerul e romantic o sa treaca repede.

Imi spune cum primele saptamani acolo a fost o renastere pt ei. Ea zambea de dimineata pana a 2a zi dimineata. Se plimbau, ieseau la restaurante invitati de noii colegi. Seful era o mimune, ii ajuta cu orice, totul parea incredibil de usor. Ea era iar vesela si copilaroasa, nu mai plangea, iar Parisul ii dadea aer misterios.
-Ai vazut Lolita? (Nup..am citit cartea..)asa era ea, femeie matura la birou, copilul vesel si de ocrotit acasa.
Lucrau impreuna, incepuse si el sa se schimbe, indrumat de ea, alta garderoba, alta freza.
A durat cateva luni, vreo 3 asa. Apoi au inceput delegatiile. Au re-inceput delegatiile, cam ca in Bucuresti, dar intrun ritm mai alert. Saptamanal, el isi facea griji, ca e ea prea obosita. Dupa alte cateva luni a inceput sa intre la banuieli. Cine face delegatii saptamanal, cu seful, de miercuri pana duminica?....I-a umblat in bagaj, intro zi, cand ea era la dush. Si a gasit lenjeria jucausa...a confruntat-o, a plans, a recunoscut, i-a zis ca el e de vina, ca nu era genul ei, ca s-a schimbat, ca seful o respecta, si o face sa se simta femeie, ca ii da curaj, ca e alta si ca atat a fost drumul lor.
Au divortat repede. El a ramas cu creditele, ea cu Parisul.
A plecat de acolo, si acu sta in uk, cat o sa reziste.

Nu stiu ce sa ii spun, pt ca sunt cuvintele de prisos. Cum sa ii spui unui astfel de om ca o sa fie bine candva? Mai ales cand stii ca sunt oameni care nu si-au revenit niciodata dupa astfel de intamplare..
Ii spun asta, si ii mai spun ca in schimb stiu ce o sa fie cu ea. Pt ca iepurasi din astia am mai vazut. Atata duplicitate si minciuni ascunse, atat joc comportamental, atata falsitate, necesita neuroni si un oarece stres. La un moment o sa i se sparga bula de sapun, pt ca adevarul mereu iese deasupra. Iepurasii care mereu cauta ceva si vor ceva, nu or sa se opreasca niciodata. Precum capusele vor sari de pe o gazda pe alta, mai primitoare si dintrun salt in altul nu vor avea nimic niciodata. O sa vrea mereu mai mult si o sa fie in strafundul ei mereu nefericita, pt ca mereu o sa vrea altceva. Sau poate ca seful o sa dea peste un iepuras nou, mai bine prelucrat..

Ii doresc binele, sa iasa din lectia asta un om diferit, invatat. Sa aiba rabdare, sa aiba incredere...

Ii povestesc lui Vlad...despre iepuras..si-mi zice ca i-am dat sfat bun. Pt ca doar gandul asta il poate ajuta pe om sa treaca peste o astfel de inselatura. Si daca e, o sa ii spuna el ca o sa fie bine. Pt ca dupa o astfel de facatura, data urmatoare alegi fara greseala. Si ma saruta asa, cat sa-mi pluteasca inimoare in jurul capului.

Aaaaaand..




vineri, 15 septembrie 2017

Prada, again



Crema de maini: fantastica, pielea hidratata, fara senzatia de gras. Plus:miroase a ciresi infloriti!


Un cleanser pe baza de spuma, care actioneaza in doua etape. L-am ales pe cel rapid pt ca nu am rabdare sa stau 10minute cu spuma pe fatza, efectul se vede dupa prima folosire. Pielea se simte fina si arata uniform.
Produsele sud-coreene au invadat pietele occidentale cam de anul trecut, in sfarsit am gasit si eu cateva aici. Au preturile bune, si ingredientii sunt naturali.
Foarte miam-miam!

duminică, 10 septembrie 2017

Good vibes



Something sweet

Mno, cam raman fara scuze...
Am dat-o pe aia cu n-am unt dulce, n-am oua...
S-a grabit Vlad si a mers de-a cumparat.
Am dat-o apoi pe 'tb sa se incalzeasca putin untul, ca sa il facem crema". 3 degete impung pe rand untul, sa vada daca s-a inmuiat. Doua degete sunt nerabdatoare, al 3lea e temator.
Capul razvratitilor e Mogaldel, care piuie de cateva zile ca vrea birthday cake, de ciocolata.
In mod normal as fi sarit in secunda urmatoare sa ii fac pofta, daaar vrea tort. Si eu nu cofetaresc. Pt ca nu-mi iese chiar daca vreau! Ori mi se pare incredibil de mult zahar in reteta si atunci nu-l pun tot, ori untul e prea mult, ori faina e cat cuprinde (indiferent ce inseamna asta).
Si daca zic gata, urmez reteta fie ce-o fi, dau peste una scrisa de una dintre duamnele din vechea garda, care si sa le pici cu ceara si n-o sa-ti dea reteta buna pt ca "una-i cea mai priceputa".
Am reteta, una simpla, pt ca vrea si bucatarul junior sa fie parte din actiune.
M-am si pregatit cu servetele umede sa repar pereti si mobila.
Imi tb doar curaj. Si indemanare. Si maini pricepute. Dar inca imi tin degetele incrancenate intrun incapatanat finger-crossed, sperand ca macar am nimerit reteta buna.
P.s: We rock it!


Provizii

Ieri a fost zi tipica de toamna..de fapt era tipica daca frunzele copacilor erau aurii si cum inca sunt verzi...Deci a fost o zi de toamna! Cu soare cald si cer senin pana cand a venit ploaia cu tunete si fulgere. Stateam toti cocotati pe pervazul ferestrei sa vedem (si mirosim) ploaia. Intotdesuna am avut impresia ca ploaia aia zdravana e trimisa sa curete lumea..strazile..orasul. Si de-aia imi placea sa ies afara imediat dupa ploaie, pt ca simteam ca ies intro lume mai curata...
Am stat si ne-am uitat la dushul lumii, intrerupti doar de Mogaldel care il trimitea pe Vlad sa aduca in casa la adapost pasarile care stau pe afara. Scumpelul.
Insa imediat dupa ploaie paturile pufoase au reaparut in toata casa, am dat drumul la centrala, Vlad s-a pus pe copt sfecla rosie si razuit hreanul, iar Mogaldel si-a adus carticelele pe masuta de langa fotoliu.
Ma uitam la ei cum isi pregatesc rezervele, doi harnicei.
Cat despre mine..mi-am pregatit bezelele si scortisoara sa-mi fie la indemana pt cafea. Cred ca vine toamna.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Honestly....

Rasfoiam o revista de dimineata in timp ce aburul de cafea imi incalzea nasul, si pe langa paginile de tinute de toamna-iarna (ce aveti fratilor, inca sunt 20de grade, inca e lumina la 8 seara..take a break!) am dat peste un articol minuscul despre cum sinceritatea i-a costat pe unii o cota parte de celebritate.
Si povesteau ei cum deodata selfierurile cu cosuri le-a scazut zecii de mii de folowersi, sau cum colaceii si feliile de pizza au mai scazut din numarul fanilor unei fit-mama, sau cum o mama practicanta de homeschool a ramas fara suporteri cand a inceput sa vb despre problemele familiale.
Concluzia era cum ca societatea noastra e atat de pretentioasa incat e periculos sa spui adevarul.

Ma revolt intrat de tare incat deodata si cafeaua mi se pare mai amara.

Nu adevarul i-a facut sa scada in popularitate ci minciuna pe care au intretinut-o, oferindu-se drept modele, pe un fundament fals.

So, nu selfieurile cu cosuri si pete rosii au facut-o pe domnita sa-si piarda publicitatea, ci miile de imagini prezentate ca fiind frumusete naturala pe cand ea era de fapt retusata, filtrata si machiata.

Nu feliile de pizza au aruncat-o pe fit-mama in dizgratie, ci faptul ca a recunoscut intrun final ca sesiunile pt social erau diferite fata de cele obisnuite, pornind de la locatie, imbracaminte, decor. Hrana healthy si smoothie-urile erau de suprafata pt ca ea de fapt manca junk insa se detoxifia regulat. Nu genul de viata a fost pontat de oameni, ci felul in care a mintit-pacalit-vandut o fantezie.

Nu admiterea problemelor familiale au costat-o pe homeschool-mama adepti, ci faptul ca saptamanal prezenta o imagine idilica, falsa pt ceva ce de fapt nu era asa.

Intrun fel pot sa rationalizez de ce lumea s-ar feri in a spune adevarul, insa discretia asta nu tb acoperita prin minciuni, disimulari, prefaceri si falsitati. Inteleg pana si nesigurantele pt ca dezvoltarea fiecaruia se face in etape. Insa daca tot nu poti sa spui adevarul atunci macar nu minti. Pt ca falsitatea asta de imagine te duce cu gandul la o falsitate de caracter.

Asuma-ti riscul de a fi real daca simti ca ai ceva de transmis. Dar daca umbli cu cioara vopsita nu te mira ca se raresc randurile in jurul tau.

vineri, 25 august 2017

Prin ochii mei

Cu ceva (cred) multi ani in urma, am invatat pe pielea mea, cum ca oamenii vad lumea si o judeca prin prisma propriului suflet.
Daca la inceput sufeream pt ca ma judeca lumea gresit, sau pt ca raspandacii construiesc monumente de minciuni, sau pt ca vorbele-mi erau intelese anapoda, cu timpul am invatat ca pe oameni tb sa ii lasi fix asa. Si daca tu iti vezi nestingherit de-ale tale, la un moment minciuna se cerne de adevar, iar cei ce te-au ponegrit isi mananca rasplata cu polonicul.

Cu timpul am invatat sa ii dibuiesc relativ repede.

Pe arogantii care cred ca toata lumea e ca ei si atunci fie iti iau blandetea drept prostie, fie te considera un adevarat "jucator" care mimeaza bine. Pt ca "stiu" ei bine.

Pe avarii care strang de toate, bine ascunse toate, pusi doar pe capatuiala, lihniti sa mai adune ceva cu disperarea de a nu ajunge altii inaintea lor la "prada". Pt ca binenteles, ei "stiu" ca toti oamenii fac la fel.

Pe mincinosii care traiesc in lumi paralele, legate intre ele prin poduri de minciuni. Sunt cei care niciodata nu o sa-si asume vorbele si faptele, sunt cei care fug de orice raspundere, uneori cu atata convingere incat e clar ca nici ei nu mai stiu unde au ratacit adevarul. Si apoi...ce mare lucru?! Doar ei "stiu" ca toti mint.

Pe cei carora lumea rea le spune simplu "miezul din covrig". Sunt cei care tb sa fie in prin plan,sunt cei care tb sa-si auda vocea, sa-si vada chipul, sa li se stie numele..peste tot. Deasupra tuturor. Pt ca doar atunci li se vede "valoarea". Cand ii stie/ pupa/ aplauda lumea. In nesiguranta lor traiesc adevarate drame cand altcineva se intampla sa fie in centrul de interes. Daca intrusul acela indrazneste sa mai aiba vise si dorinte, cu atat stradania devine si mai mare.  Si tot ce face "miezul"e sa copieze visele si dorintele altuia, eventual la un nivel peste normal, in functie de cat de talentat e. Pt ca vezi tu...doar depasindu-l pe cel din centrul interesului, "miezul" poate sa fie "miez". Si evident, cu acelasi algoritm, "miezul" crede ca toti ceilalti fac la fel. Pt ca 'miezul" stie cum sunt ceilalti.

Cu timpul am invatat sa ii las asa....ocupati.
Pt ca in timpul asta eu imi cladesc propriile vise si vad lumea, prin ochii mei.



duminică, 20 august 2017

Not laziness....just procrastinate

Inca deranj in casa, si bucataria plina de vase si curtea plina de jucarii, cadourile sunt inca nedesfacute, baietii inca dorm, insa maaaaaan...it feels so good!

Love....weekend...happy


Haha ...cele mai putine poze facute intro zi! Dar a fost atat de fain incat nu am avut timp pt camera.
Aniversarea am vrut sa fie ca o repetare a nuntii, simplu, prieteni, bucurie, distractie, nimic formal, just good time and laughs. Si a fost chiar asa, casa plina de oameni, curtea de copii, papa bun, sampanie, cel mai bun tort de ciocolata, rom-englenza, muzica, just good vibes.
Am terminat ziua respirand fericire, in bratele lui, in aerul asta sarat de mare.
Kairos...si urmeaza inca o zi! ❤💛💚❤💛💚❤💛💚❤


vineri, 18 august 2017

luni, 14 august 2017

Make your own rules

Redecorat. Totul incepe cu "Ubi, parca tb ceva nou!". Nu neaparat ceva nou, ci ceva schimbat...ca sa arate ca nou..De unde vine nevoia asta de mereu-innoire habar n-am (sau poate putin am....)dar face parte din felul meu de a fi (cam de cand prefixul varstei incepea cu 1..) asa incat o iau ca ceva neconditionat.
Si cu oarece mandrie vad ca am dat-o si mai departe! "Mami, cred ca tb sa change aici putin, sa punem asta aici and the other one overthere!" Si in timpul asta manutele dolofane imi indica locul cel nou! I loooove him!
Mno, acu voiam schimbare sub tablou! Am cautat imagini, sa fie si girlie, si clasic si alb si colorat, sa am loc pt toate dar sa fie si aerisit, scaunul micut colorat dar si confortabil...Din sute de imagini vazute, mi-am facut o idee, bun sa comandam. Dureaza, asteptarea nu-mi place, insa daca tot predic rabdarea..atunci tb sa mi-o si asum ;p
Incepuse sa mi se puna pata pe tot felul: ca nu e casa mai mare, ca mocheta, ca curtea..vorbesti de cocosati-vezi numai cocosati! Exupery a zis-o si are dreptate! :)
Dupa multe bomboneli imi impartasesc gandurile cu cei din jur. Care ma privesc nedumeriti! Am simtit chiar si un shmaf invizibil pornit dintro privire intensa.
-Honey, that's bollocks!
Apoi a urmat insiruirea de cum se simte lumea in casa, de vibratia casei, de culori si decoruri, dar mai ales UK, oras istoric, pe scurt nu schimba ceea ce nu e stricat!
Asa insiruite toate...au avut efectul unui dush! Atat m-am pierdut in sutele de imagini cautate, incat voiam sa aduc casa de pe plaja fix aici, in centrul insulei, la poalele castelului. Nu merge, chiar nu! Asa ca ne re-intoarcem la clasicul concept: da-i locului ce-i al locului :))) si casutei ce-i al casutei!
M-am reorientat spre bibilitul cuibului si apreciat. E atat de usor sa aluneci pe panta si sa nu vezi ce ai sub nas, vrajit fiind de ce e in zare. Trezeste-te repede, pt ca fericirea se intampla chiar langa tine.

sâmbătă, 12 august 2017

Cozy

Sambata seara, ciocolata calda,povesti de seara citite in mijlocul livingului, in culcus de paturi pufoase si perne. Sooo goood!